07 august 1922, Salzburg
Draga Louise,
Habar nu ai cum astept sa treaca lunile astea doua! Daca totul merge conform planului, la toamna evadam! Trec cel putin o data la trei zile pe la Madame de Sevigny, ca sa ma asigur ca nu ne-a uitat. Si de fiecare data ma asigura ca nu, cum sa uite, asa ''perle'' nu se uita usor. Din seara cu pricina au hotarit sa tapeteze prima incapare in rosu inchis. Sticla aia scumpa cu ''sang de Dieu'' a ramas de pomina. Nu e vorba, puteau inlocui bucata de tapet compromisa, dar adevarul e ca ea nu mai suporta de ceva vreme albastrul ala ceruliu...
In fine, nota de plata creste pe zi ce trece, dar am auzit ca si universul la fel!
La o adica daca se trezeste ca vrea sa-si puna ferestre de cristal batute in nestemate in contul nostru, ne luam frumusel talpasita. Tutorele meu se ocupa de contractul de inchiriere, dar, zice el, ptr o amarita de camera nu are rost sa ne facem atitea griji. Siigur n-o sa ne ruineze!
Dar destul cu afacerile datatoare de dureri de cap. Sa-i lasam pe altii sa se ocupe de asta, de ce sa le furam piinea de la gura?
Trebuie sa-ti spun ca avem o camera foarte chic! (n.a. urmeaza descrierea pret de o pagina jumate...rezumatul e ca s-a renovat si mobilat complet o camera din cel mai sic bordel al momentului de pe tot teritoriul Imperiului Austro-Ungar, care oricum era cea mai sic din toata cladirea dinainte sa fi fost renovata!)...........
Deci dupa cum iti spuneam, nimic luxos, nimic kitsch, cum ar zice Madame.
Incaperea tzipa practic dupa locatare! Ce te rog numai sa aduci in completare e esenta aia de trandafiri marocani care creste la voi in gradina.
Cu nerabdare,
A ta,
Hermine
PS: Claire e tot in cumpana...
Freitag, 27. Februar 2009
I say ''Are you reaadyyy?!!!''
Sa zicem (puteam zice, desi lista de cu chestii important de dezbatut s-a inchis cu vreo 2000 de ani in urma), sa zicem asadar ca in comparatie cu Paradisul, Pamintul e o amarita de reprezentare 3D, o mizgaleala cu batul in nisip, populata de niste furnici care au inceput sa intuiasca o tragedie de proportii: la un interval de 3 secunde vine urmatorul val si malul e spalat de toate cele. Daca in Eden laptele si mierea curgeau in riuri perfecte, inimaginabil de perfecte in conditii de imponderabilitate, culoarea minune care in acelasi timp e si aluat pentru o a patra dimensiune a lipsit cu desavirsire la crearea capatinii de varza botezata atit de erotic Terra.
So far so good!
Pentru a ne inchipui perfectiunea celui de-al treilea tarim nu e nevoie decit de o viata de om. Restul se rezolva de la sine - intrarea in perfectiune e libera acum si pururea si-n vecii vecilor.
Voyeuristii exclusi - nu poti fi spectator decit daca ai intrat, iar odata intrat, nu poti ramine spectator decit daca esti Alfa, Omega si restul echipei.
La fel si in lumea de fata. Doua oglinzi paralele sunt suficiente sa demonstram ca e la mintea cocosului ca doi e unu sau ca doua infinituri sunt unul si acelasi lucru. Inchipuiti-va acum ca oglinzile astea doua nu sunt altceva decit suprafete imense de suflete perfect intinse. Insa orice suflet crestin si de bun simt ar sta linistit in coltisorul lui de oglinda, cu ochii strins inchisi, ca sa nu care cumva sa-l devoreze infinitul din oglinda paralela. Adica de ce sa provocam apocalipse inutile? E suficient ca un destept sa se intrebe ce e dincolo de pleoape si sa deschida ochii! Toata instalatia se dezechilibreaza, si adio perfectiune, echilibru si vesnicie! Oglinzile se pulverizeaza in infinit la puterea infinit la puterea infinit...etc de particule socate si dezorientate. Legea de baza e ''care incotro''. Chiar in secunda asta, apoi exact peste o ora, dar si ieri, miíne, peste treizeci de secole sau acuma doua Jurasicuri particlulele astea nebune incearca sa dea de capatul Infinitului. Fug fara oprire, se calca in picioare, apoi fiecare ia in stapinire un spatiu din ce in ce mai mare, se opresc o milisecunda sau o era si din nou la galop, pina cind...pina cind se trezeste fiecare ca e pe cont propriu. Si nu, asta nu mai are chiar nici un sens, nici chiar in mintea unei particule tembele! Destul am imbratista vidul si infinitul, isi spun toate deodata, si din nou se pun pe fuga, de data asta in directie opusa. Din nou calcat in picioare, urlete si muzici cosmice, haos de comun acord si ordine neplanificata. Si ce sa vezi, cind se vad toate laolalta, din nou sub forma de oglinzi perfecte, cind dau sa rasufle usurate ca in sfirsit au descoperit marele Echilibru primordial. Pac! se ciocnesc colectiv in cel mai brutal mod cu putinta, devin UNUl, unul asta trage din nou cortina si Bang! BIG BANG! spectacolul se reia, niciodata la fel si mereu acelasi.
So far so good!
Pentru a ne inchipui perfectiunea celui de-al treilea tarim nu e nevoie decit de o viata de om. Restul se rezolva de la sine - intrarea in perfectiune e libera acum si pururea si-n vecii vecilor.
Voyeuristii exclusi - nu poti fi spectator decit daca ai intrat, iar odata intrat, nu poti ramine spectator decit daca esti Alfa, Omega si restul echipei.
La fel si in lumea de fata. Doua oglinzi paralele sunt suficiente sa demonstram ca e la mintea cocosului ca doi e unu sau ca doua infinituri sunt unul si acelasi lucru. Inchipuiti-va acum ca oglinzile astea doua nu sunt altceva decit suprafete imense de suflete perfect intinse. Insa orice suflet crestin si de bun simt ar sta linistit in coltisorul lui de oglinda, cu ochii strins inchisi, ca sa nu care cumva sa-l devoreze infinitul din oglinda paralela. Adica de ce sa provocam apocalipse inutile? E suficient ca un destept sa se intrebe ce e dincolo de pleoape si sa deschida ochii! Toata instalatia se dezechilibreaza, si adio perfectiune, echilibru si vesnicie! Oglinzile se pulverizeaza in infinit la puterea infinit la puterea infinit...etc de particule socate si dezorientate. Legea de baza e ''care incotro''. Chiar in secunda asta, apoi exact peste o ora, dar si ieri, miíne, peste treizeci de secole sau acuma doua Jurasicuri particlulele astea nebune incearca sa dea de capatul Infinitului. Fug fara oprire, se calca in picioare, apoi fiecare ia in stapinire un spatiu din ce in ce mai mare, se opresc o milisecunda sau o era si din nou la galop, pina cind...pina cind se trezeste fiecare ca e pe cont propriu. Si nu, asta nu mai are chiar nici un sens, nici chiar in mintea unei particule tembele! Destul am imbratista vidul si infinitul, isi spun toate deodata, si din nou se pun pe fuga, de data asta in directie opusa. Din nou calcat in picioare, urlete si muzici cosmice, haos de comun acord si ordine neplanificata. Si ce sa vezi, cind se vad toate laolalta, din nou sub forma de oglinzi perfecte, cind dau sa rasufle usurate ca in sfirsit au descoperit marele Echilibru primordial. Pac! se ciocnesc colectiv in cel mai brutal mod cu putinta, devin UNUl, unul asta trage din nou cortina si Bang! BIG BANG! spectacolul se reia, niciodata la fel si mereu acelasi.
Cugetari menite sa atraga/alunge mustele
EU sunt Alfa, Omega, inceputul si sfirsitul, legiunile biziitoare de muste ale lui Beelzebub (excuse my Hebrew!) si corurile de amorasi care probabil s-au panicat nevoie mare in lipsa Dirijorului-compozitor (Beethoven hairstyle in mind!). Nici nu s-a pornit distractia, ca se si dadu ordinul de stingere. Cine, EU?? eu, care nu am avut niciodata nici un Plan, nici divin si nici de alta natura. Conform Coranului, spune cineva in worldwidebrain.com, Eva si Adam nu au fost ''alungati'' din Paradis. Nici vorba, nici macar nu au fost locatari vreodata. Inchipuiti-va niste maimute aflate la Spa inainte sa schimbe gradina (zoologica). Atit si nimic mai mult. De unde atunci atitea resentimente si scirba de fructe interzise?! Oricum venise timpul sa va luati talpasita! Pamintul era aproape gata. Ei da, si aici dam de eroare. ''Aproape''...cu alte cuvinte firma care preluase contractul de constructie s-a spalat pe miini de orice responsabilitate - spatiul nu fusese amenajat, dar unul dintre exemplare apasase butonul rosu. Pac, jos marul din pom, pac evacuarea automata!
Dar sa-i lasam pe cei doi sa se descurce cu ce au (scoate apa din piatra seaca, Adam darling, si nu uita si scatoalcele zilnice pentru Evita! ''tot din maru ala deja putrezit sa tot maninc? nu ti-a trecut prin mintea aia a ta de gisca sa insfaci mai multe inainte sa ne scoata aia afara cu suturi in fund?!''), si sa ne indreptam spre tarimuri mai sudice.
Cazind de acord asupra liniei infinite perfect perpendiculara pe ceea ce in momentul de fata se cheama capatina noastra terestra, sa ne imaginam un sus si un jos. Sus? am convenit ca acolo am fost deja - domiciliul temporar si cosmarul tuturor vietatilor amenintate sa moara de plictiseala. JOS, la pamint, sub, dedesupt, in genunchi, si mai jos, neinchipuit de jos si de inJOSitor. Iadul in toata splendoarea lui!
Pauza de mar si revenim.
Dar sa-i lasam pe cei doi sa se descurce cu ce au (scoate apa din piatra seaca, Adam darling, si nu uita si scatoalcele zilnice pentru Evita! ''tot din maru ala deja putrezit sa tot maninc? nu ti-a trecut prin mintea aia a ta de gisca sa insfaci mai multe inainte sa ne scoata aia afara cu suturi in fund?!''), si sa ne indreptam spre tarimuri mai sudice.
Cazind de acord asupra liniei infinite perfect perpendiculara pe ceea ce in momentul de fata se cheama capatina noastra terestra, sa ne imaginam un sus si un jos. Sus? am convenit ca acolo am fost deja - domiciliul temporar si cosmarul tuturor vietatilor amenintate sa moara de plictiseala. JOS, la pamint, sub, dedesupt, in genunchi, si mai jos, neinchipuit de jos si de inJOSitor. Iadul in toata splendoarea lui!
Pauza de mar si revenim.
Donnerstag, 26. Februar 2009
Intro
Pentru un motiv sau altul, oamenii spun povesti.
La fel cum e mai usor sa te privesti in oglinda decit sa incerci sa te privesti intr-un tablou strain (Dorian Gray, fizica elementara interpretata anapoda!), povestile altora sunt mai usor de digerat. Sub pretextul diveritsmentului se ascunde dorinta de miracol: urmarim un blog, o carte, un film, un haiku pentru ca ne cautam pe noi insine.
Viata se intimpla in timp ce ne-o inchipuim. Cu un numar finit de ingrediente se poate crea o infinitate de arome. In functie de concentratia fiecaruia, iau nastere miasme respingatoare de carne torturata in adincurile iadului sau arome coborite din gradina Edenului. Fie ca vrem sau nu, zilnic trebuie sa amestecam esente, sa distilam clipe, sa captam particule si sa facem sa interactioneze atomi instabili care ameninta in orice secunda sa anihileze rezultatele experimentelor (aparent) reusite de pina atunci.
Povestea de fata s-a petrecut intr-o clipa de neatentie in laborator.
La fel cum e mai usor sa te privesti in oglinda decit sa incerci sa te privesti intr-un tablou strain (Dorian Gray, fizica elementara interpretata anapoda!), povestile altora sunt mai usor de digerat. Sub pretextul diveritsmentului se ascunde dorinta de miracol: urmarim un blog, o carte, un film, un haiku pentru ca ne cautam pe noi insine.
Viata se intimpla in timp ce ne-o inchipuim. Cu un numar finit de ingrediente se poate crea o infinitate de arome. In functie de concentratia fiecaruia, iau nastere miasme respingatoare de carne torturata in adincurile iadului sau arome coborite din gradina Edenului. Fie ca vrem sau nu, zilnic trebuie sa amestecam esente, sa distilam clipe, sa captam particule si sa facem sa interactioneze atomi instabili care ameninta in orice secunda sa anihileze rezultatele experimentelor (aparent) reusite de pina atunci.
Povestea de fata s-a petrecut intr-o clipa de neatentie in laborator.
Abonnieren
Posts (Atom)
Posts
