Intro

Pentru un motiv sau altul, oamenii spun povesti.

La fel cum e mai usor sa te privesti in oglinda decit sa incerci sa te privesti intr-un tablou strain (Dorian Gray, fizica elementara interpretata anapoda!), povestile altora sunt mai usor de digerat. Sub pretextul diveritsmentului se ascunde dorinta de miracol: urmarim un blog, o carte, un film, un haiku pentru ca ne cautam pe noi insine.

Viata se intimpla in timp ce ne-o inchipuim. Cu un numar finit de ingrediente se poate crea o infinitate de arome. In functie de concentratia fiecaruia, iau nastere miasme respingatoare de carne torturata in adincurile iadului sau arome coborite din gradina Edenului. Fie ca vrem sau nu, zilnic trebuie sa amestecam esente, sa distilam clipe, sa captam particule si sa facem sa interactioneze atomi instabili care ameninta in orice secunda sa anihileze rezultatele experimentelor (aparent) reusite de pina atunci.

Povestea de fata s-a petrecut intr-o clipa de neatentie in laborator.